|
 |
Au schimbat tramvaiul pe caruta |
|
Activitate intensa la DGPDC |
|
Din dosarele justitiei |
|
Agenda Parchetului galatean |
|
Destine in deriva |
Alina Comsa
Zeci de familii, poate sute, au renuntat la confortul blocului, au zis "pas" la forfota orasului si, in doar cateva zile, a
u schimbat o viata agitata, traita la oras, pentru o alta viata, la tara. Au schimbat tramvaiul pe caruta si nici una dintre aceste familii, mai tinere sau mai in varsta, cu care noi am vorbit, nu regreta schimbarea. Aaaa, da, poate ca uneori le e dor de berea bauta seara, in fata blocului, cu vecinii, poate le e dor de vecina de alaturi, de administratorul de bloc, de o plimbare cu maxi-taxi, de aglomeratia pietelor. Sau poate ca nu le e dor mai ales daca se gandesc la facturile de la intretinere. Din motive ce tin strict de partea financiara, zeci de familii de galateni au ales calea... rurala, schimband robinetul de la chiuveta cu fantana din curte. La Suceveni, o comuna aflata la granita judetului, un pic, poate, prea departe de Galati, orasenii sunt insa bine primiti, mai ales atunci cand sunt oameni cu dor de munca.
Dupa 40 de ani
Alexandra facea curat la animale, Vasile mesterea o masa intr-un atelier improvizat in curte. Ea are 65 de ani, el 69. Sotii Presura au trait timp de 40 de ani la Galati, au fost oraseni sadea, au locuit la bloc si nu au stiut ce inseamna sa scoti apa din fantana. Vasile Presura a lucrat ca tamplar la Spitalul TBC, iar Alexandra a lucrat la spalatoria Spitalului de boli infectioase din Galati. Cu cinci ani in urma au iesit la pensie. 4,5 milioane de lei - atat iau amandoi intr-o luna de zile, cand vine pensia. Au hotarat de comun acord sa paraseasca orasul, desi aveau doua fete si un baiat.
"Am zis, ia sa ne mutam noi la tara, ca nu ne mai tine punga la oras. Gata cu orasenia, am zis!" - spune Vasile. "Mi-am luat femeia, am vandut apartamentul si am cumparat aici, la Suceveni, o casa. Am dat 30 de milioane pe ea, acum cinci ani. N-am stat mult pe ganduri cand am facut pasul asta"- continua Vasile, care are un creion dupa ureche.
Si-au luat animale si pasari, si-au facut o gospodarie de toata frumusetea in inima Sucevenilor. De fapt, au revenit, dupa 40 de ani, in satul in care s-au nascut. Le e teama de munca? Nuuuuu! Se trezesc dimineata devreme, sprinteni, in ciuda varstei destul de inaintate. "Animalele nu asteapta sa rasara soarele pe cer!". Nici vorba de confortul pe care ti-l da un apartament. Te trezesti, faci focul cu lemnele pe care ai avut grija de seara sa le asezi frumos in fata sobei.
Patru milioane si jumatate nu insemnau mare lucru intr-un oras ca Galatiul. "Dar, la Suceveni e ceva, ne descurcam. Suntem pensionari si ne place aici, ne plac oamenii" - spune Alexandra, toata numai zambet. E muncitoare si tare vesela. Stie sa se bucure de ce are in jur. Cei doi soti s-au imprietenit repede cu satenii. "E mai bine asa. E greu la inceput, dupa ce ai trait 40 de ani la oras, nu e simplu sa o iei de la inceput la tara. Dar, e aer curat, ai o bucatica de carne din curtea ta, fructe in copac, ia uite aici, ce mere, zici ca sunt lamai, asa de aurii sunt!" - scoate Alexandra dintr-un cos cateva mere.
De la inceput
Ceva mai departe, tot la Suceveni, un pic mai la deal, o familie tanara asteapta peste trei luni un bebelus. Roxana si Iulian Parvu s-au mutat la tara din luna februarie a acestui an. Au trait, vorba aia, "o viata la oras", dar nu au avut incotro, au fost nevoiti sa se mute. "Am lucrat amandoi la Santierul Naval, am fost dati in somaj. Eu am luat patru salarii si jumatate si m-am trezit ca nu mai am serviciu. Aveam apartament pe strada Siderurgistilor, intretinerea era mare. Nevasta asta a mea a fost cu ideea" - spune Iulian. "Nevasta asta a lui", Roxana, era imbracata in salopeta de... lucru. Era cu bidineaua in mana: "E ca la nebuni aici, de cateva luni tot reparam casa. Uite ce frumos am facut. Am varuit in culori vesele, galben, verde, o sa fie frumos tare. Da, dar eu am zis asa, cand am vazut ca nu mai aveam nici unul serviciu: "hai, mai, sa ne mutam la tara, acolo, de unde esti tu, la Suceveni". Mie imi place aici tare mult, parca ar fi la munte cu dealurile astea. N-am stat mult pe ganduri. Am vandut apartamentul cu 250 de milioane. Aici am cumparat casa cu 110 milioane. Am urcat mobila in camion, am incarcat hainele si am luat si catelul pe care il tineam la apartament, ca nu puteam sa-l lasam pe drumuri. Acum e si el... taran" - rade Roxana. Nu au 40 de ani, sunt inca tineri si pusi pe fapte mari. Mai regreta uneori intalnirile cu prietenii de la oras, vecinii din bloc, poate, dar, in rest, sunt gata sa inceapa o viata noua la tara.
Au deja doi porci, pasari cu duiumul: "Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cumparam caruta cu cal. Cine se trezeste primul dimineata, se duce sa deschida la pasari. E munca multa, dar nu ne pasa. Toti oamenii sunt muncitori aici, la Suceveni. Sunt oameni de treaba si ne-au primit tare bine, chiar daca unii inca se mai uita la noi ca la niste oraseni. Nu zicem ca e usor, e departe tare de oras, aici nu mai ai calorifere, e soba, trebuie sa tai lemne, nu mai ai apa de la canal, ai fantana in curte, nu mai ai baie in casa, dar nu e bai" - spun sotii Parvu. Roxana e insarcinata, va naste peste trei luni un bebelus: "Vrem o fata", spune Iulian, care mai are o fetita din prima casatorie. De altfel, si Roxana mai are un baiat. "Veniti la vara la noi, o sa spuneti ca e alta casa aici, n-o sa mai recunoasteti nimic, o sa fie gradina plina de flori si de legume si totul o sa fie frumos. Veniti, ca n-o sa va para rau".
Iulian e pus pe fapte mari, Roxana, desi e insarcinata, sta cocotata pe o scara si varuieste: "N-am asteptat niciodata nimic sa-mi cada din cer. Doar cu munca razbati si noi nu ne temem de munca".
Baiat de la oras
Ionut Pandele are 24 de ani, e baiat de oras, dar acum traieste la tara. E fiul Roxanei, din prima casatorie. Sincer sa fie, nu i-a picat prea bine hotararea parintilor de a parasi orasul: "De ce sa zic ca m-am bucurat? Mi-a picat fata! Am crescut la Galati, am facut liceul acolo, am prieteni, stii cum e, viata de oras, ai ce face, te intalnesti cu gasca. Dar nu ma plang" - spunea Ionut care facea curat la animale. "Cea mai simpatica faza a fost cand am invatat sa prasesc, eram picat din luna, cand ai trait toata viata la oras crezi ca legumele cresc direct la piata. Dar si mama si sotul ei sunt oameni harnici, iar eu ma iau dupa ei, daca e de munca, munca sa fie. Poate ca intr-o zi o sa reusesc sa imi iau o garsoniera la Galati. Dar nu poti sa stii, poate ca imi fura inima vreo fata de pe-aici!...", rade Ionut.
Gospodaria e mare, e teren mult. Daca nu sunt animalele, e gradina, daca nu e de lucrat pamantul e de taiat lemne, ziua se termina repede la tara, desi incepe tare devreme.
La Suceveni, o comuna cu 2.200 de locuitori, munca e cu adevarat bratara pretioasa. Asa sunt de muncitori sucevenii, incat li se spune "comuna ghebosilor". Multi au venit de la oras si s-au mutat la tara. N-a fost chip de "fite" de oraseni, ca nu a fost nici vreme de asa ceva. Orasenii, o data mutati in ograda rurala, au lepadat hainele urbane, pe de o parte, pentru ca hainele acelea erau mult prea scumpe, pe de alta parte, pentru ca vorba aceea, mai bine fruntas la sat, decat somer la oras.
A consemnat:
Laura Gurau
Foto: Sorin Pana
"Institutia noastra deruleaza peste 10
proiecte care vizeaza protectia copilului aflat in dificultate", a decla
rat
intr-un interviu, dr. Gabriela Nica, director DGPDC Galati
- Ce proiecte deruleaza in prezent Directia Generala pentru
Protectia Drepturilor Copilului Galati si care sunt perspectivele pentru anul viitor?
- Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului Galati deruleaza in prezent
peste 10 proiecte care vizeaza protectia copilului aflat in dificultate, proiecte in care
DGPDC este aplicant principal sau partener alaturi de mai multe organizatii
nonguvernamentale sau institutii de stat. Multe dintre ele vor fi derulate la nivelul
judetului nostru si in cursul anului 2004 si chiar in anul 2005. Dupa cum am spus, sunt
foarte multe proiecte, dar voi incerca sa vorbesc despre cateva dintre ele. "Retea
regionala de centre de instruire pentru tinerii proveniti din institutiile de
ocrotire" (care se va derula pana in aprilie 2004) este un proiect care vizeaza
crearea unei retele regionale formata din doua centre judetene de orientare si pregatire
profesionala pentru tinerii care parasesc institutiile. Bugetul total alocat acestui
proiect, in care DGPDC este partener, iar Consiliul Judetului Vrancea este aplicant
principal, se ridica la 165.565 euro, din care 20.000 de euro reprezinta cofinantare din
partea Consiliului Judetean Galati.
- Exista vreun proiect care ii vizeaza pe copiii de la "Veronica Micle" din Tg.
Bujor, centru care urmeaza sa se inchida?
- Da, este vorba despre proiectul "Noua noastra casa" (finantat in cadrul
programului "Phare 2001 - Copiii mai intai") in care DGPDC Galati este aplicant
principal si are alocat un buget de aproape 300.000 de euro, din care circa 62.000 euro
reprezinta cofinantare de la Consiliul Judetean Galati. Proiectul isi propune crearea si
dezvoltarea de servicii alternative (patru case de tip familial, asistenti maternali,
sprijinirea familiei naturale) pentru copiii institutionalizati in Centrul de plasament
"V. Micle", servicii care sa conduca la inchiderea centrului.
- Ati spus ca sunt proiecte care se vor derula pana in anul 2005. Puteti da un exemplu?
- "Deprinderi pentru viata" - Fundatia "Inima de copil" Galati este un
proiect care se va derula (prin programul Childnet USAID), pana in octombrie 2005.
Beneficiarii sunt tinerii cu varste cuprinse intre 16 si 18 ani care sunt
institutionalizati in Centrul de Plasament "Negru Voda". Valoarea totala a
bugetului este de aproximativ 240.000 de dolari, iar partenerii vizati in proiect sunt
Organizatia Mooseheart Illinois SUA, DGPDC Galati, AJFOM Galati, Primarie etc.
"Deprinderi de viata" este un proiect care vizeaza implementarea modelului
educativ "Transitional living program", care consta in invatarea si practicarea
de catre tineri a deprinderilor necesare pentru o viata independenta de succes.
- Organizatiile si-au indreptat atentia, in cadrul proiectelor, si asupra tinerilor cu
nevoi speciale?
- Sigur ca da, o mare parte din organizatii lucreaza la astfel de proiecte. Unul dintre
acestea, de exemplu, este "Abilitati de viata independenta - Solutii pentru
dezinstitutionalizare" (Organizatia "Salvati copiii") care se adreseaza
unui numar de 36 de tineri cu nevoi speciale cu varste intre 16-18 ani din Centrul de
Plasament 9 Galati, 22 tineri din Centrul Ion Creanga, 16 tineri din Centrul 2 si 29 de
tineri cu nevoi speciale de la Centrul de Plasament 7 Tecuci. Rezultatele asteptate in
urma derularii acestui proiect sunt: cresterea insertiei profesionale, crearea la nivel
local al unui parteneriat apt sa suporte integrarea socio-profesionala a acestor tineri.
- Ce alte proiecte mai aveti in lucru?
- Foarte multe, dar as dori sa mai amintesc macar doua dintre ele, care sunt foarte
importante. Unul ar fi "Centrul social comunitar pentru mama si copilul abuzat",
la care aplicant principal este Consiliul Judetului Galati, iar parteneri Fundatia
"Familia", DGPDC Galati, Inspectoratul Judetean de Politie si Fundatia
"Academia Millenium Cercle", Bucuresti. Beneficiari directi ai proiectului (care
se deruleaza pe durata a 18 luni) vor fi mamele si copiii aflati in situatie de criza,
victime ale abuzului in familie si care nu au un suport material. Iar cel de-al doilea
proiect este "Centrul de reabilitare si reintegrare sociala a copilului
delincvent", care urmareste reintegrarea sociala a unui numar de 75 de copii
delincventi. Durata de derulare a proiectului este de 18 luni, iar parteneri sunt Fundatia
"Familia", DGPDC Galati si Inspectoratul Judetean de Politie.
- Din cate se vede, DGPDC are mult de lucru la aceste proiecte. Va dorim mult succes in
continuare!
- Proiectele enumerate sunt doar cateva din cele la care lucreaza DGPDC la aceasta ora.
Este foarte mult de lucru, intr-adevar, insa obiectivul nostru - protectia copilului aflat
in dificultate - este cel mai important aspect. Va multumim pentru urari.
O.A.C.
Si-a ucis fiul cu sapa
Mai toata lumea din comuna Frumusita auzise ca S.Gheorghe nu se intelegea cu
parintii, insa nimeni nu s-a gandit ca se poate ajunge la moarte de om. "De la alcool
si saracie s-a tras tot raul", spun oamenii. Iar din rau s-a ajuns in mai rau.
Esec dupa esec
Cum, necum, lui S.Gheorghe nu prea i s-au legat in viata socotelile.
Casnicia a fost un esec. Dupa cativa ani de convietuire, sotia lui Gheorghe n-a mai
suportat hachitele si betiile barbatului si l-a parasit. Neavand nici serviciu, lui
Gheorghe nu i-a ramas decat sa se intoarca in comuna natala, la Frumusita, pentru a locui
impreuna cu parintii sai. Dar meteahna bauturii a facut ca nici de aceasta data sa nu fie
liniste in casa. "Se tot certau - au declarat vecinii - si de multe ori Gheorghe isi
lua parintii la bataie cu pumnii sau cu bastonul, pentru ca nu vroiau sa-i dea bani de
bautura." In loc sa le fie sprijin la batranete, Gheorghe a transformat viata
parintilor intr-un cosmar.
Ultima "corectie"
Din cand in cand se mai gasea cineva care sa incerce sa-l mai domoleasca pe
Gheorghe. "L-am vazut de pe ulita cand, beat fiind, isi injura parintii. Am
intervenit si am incercat sa-l linistesc", a declarat S.Constantin. Gheorghe a
bombanit ceva, a zis ca-i "treaba lui ce face el si ai lui". Dupa ce Constantin
s-a departat, Gheorghe s-a dus in bucatarie dupa S.Ioana, in varsta de 66 ani. Batrana
tocmai dadea sa iasa. Intr-o mana ducea o farfurie, in timp ce cu cealalta se sprijinea
intr-o sapa. Cand a vazut-o, Gheorghe s-a repezit la ea. I-a spus ca l-a facut de rusine,
ca trebuie sa-i aplice o "corectie". In acel moment, terorizata, batrana s-a
pierdut cu firea si a lovit la nimereala cu sapa. Gheorghe a fost lovit in plina figura si
dezechilibrandu-se, barbatul a cazut si s-a lovit cu capul de o treapta din beton.
Batranete in zeghe
Spre disperarea batranei, Gheorghe n-a mai dat vreun semn de viata.
Traumatismul suferit in cadere i-a curmat zilele. Nestiind cum sa reactioneze, femeia s-a
dus la o vecina si i-a spus ca Gheorghe "a cazut din senin". Insa analizele
medico-legale au dat la iveala faptul ca lucrurile nu sunt tocmai curate. Desi initial
S.Ioana a sustinut ca n-are nici o legatura cu moartea fiului ei, testul cu
"detectorul de minciuni" a convins-o sa spuna adevarul. Instanta si-a dat in
cele din urma verdictul. Pentru comiterea infractiunii de lovitura cauzatoare de moarte,
S.Ioana a fost condamnata la doi ani si sase luni inchisoare.
S.F.
Unul fara splina, altul dupa gratii
Pentru ca a bagat cutitul intr-un consatean, tanarul Alexandru Paul, in
varsta de 23 ani, din satul Cuza Voda, comuna Slobozia Conachi, a fost trimis in judecata
fiind acuzat de tentativa la omor calificat. Victima agresiunii sale a fost Grigore Gicu,
un consatean mai in varsta (34 ani). S-a intamplat in seara zilei de 5 iulie a.c. Atunci,
Alexandru Paul, insotit de fratele sau care era militar in termen si venise acasa intr-o
permisie, de inca doi barbati, precum si de doua femei, s-a dus la o discoteca din centrul
comunei Slobozia Conachi. Acolo era si Grigore Gicu, sotia acestuia si inca trei barbati.
Dupa ce distractia la discoteca s-a incheiat, pe la ora 01,00, majoritatea tinerilor a
luat drumul spre casa, ceea ce a facut si Alexandru Paul, si Grigore Gicu, precum si
persoanele din grupurile din care faceau parte acestia. Mergeau pe sosea, ajunsesera la
iesirea din Slobozia Conachi, moment in care, in urma unui conflict izbucnit ca din senin,
Alexandru Paul l-a lovit cu un cutit pe Grigore Gicu. Lama cutitului s-a infipt undeva in
zona toraco-abdominala stanga. Cel lovit a fost dus repede de sotia sa pana la locuinta
uni cumnat care era mai aproape, dar cand i-au vazut rana l-au trimis de urgenta la spital
unde a si fost supus unei interventii chirurgicale. Intre altele, cutitul ii atinsese si
splina, care a trebuit extirpata. Pentru chirurgi, pentru medicii legisti era deja clar ca
lovitura de cutit ii pusese omului viata in primejdie. A avut nevoie de 25-30 de zile de
ingrijiri medicale, motiv pentru care si Spitalul de Urgenta "Sfantul Apostol
Andrei" s-a constituit, prin reprezentantii sai, parte civila in proces pentru
aproape zece milioane de lei.
In acest timp insa echipa care cerceta cazul a incercat sa afle care au fost adevaratele
circumstante in care s-a produs evenimentul. Intrebati, componentii celor doua grupuri au
spus fiecare ca ceilalti au inceput-o. Totusi, s-a ajuns la concluzia - consemnata si in
rechizitoriul Parchetului - ca atunci cand se intorceau de la discoteca, din mijlocul unui
grup de tineri au razbatut injurii la adresa sotiei lui Grigore Gicu. Acesta, la randu-i,
a recunoscut ca a alergat pe sosea spre tinerii respectivi, ca la un moment dat doi dintre
acestia au venit spre el si... In replica, Alexandru Paul a spus ca mai intai ceilalti
i-au lovit fratele dupa care a intervenit el. A mai declarat ca a primit un pumn in ceafa
si o lovitura de scandura peste fata. A mai spus ca a gasit pe jos un cutit cu care a si
lovit, crezand ca Grigore Gicu intentioneaza sa loveasca, desi acesta nu avea nimic in
maini.
Corpul delict, cutitul, nu a mai fost gasit. Cei care au investigat cazul au constatat ca,
intr-adevar, in zona "teatrului de lupta" lipseau scanduri din gard. Se gasea
cate un sambure de adevar in declaratiile fiecaruia.
In fine, Grigore Gicu a scapat cu viata, dar a ramas fara splina, in timp ce Alexandru
Paul va ajunge la puscarie, acolo unde-si va petrece cativa ani buni din viata, din
tinerete. Dar, fireste, cum si cat va plati pentru tentativa de omor se va hotari in
instanta de judecata.
Text si foto:
OVIDIU AMALINEI
Drama de dincolo de gratii
Dupa ce sotul ei a fost arestat, Daniela Mariana Nastase isi doreste cu disperare un loc
de munca pentru a-si putea creste fetita
Comiterea unei i
nfractiuni declanseaza un adevarat
"efect al dominoului". Consecintele sunt suportate inclusiv de familiile
detinutilor si de multe ori o condamnare genereaza adevarate drame. La inceputul lunii
septembrie, in jurul Danielei Mariana Nastase, in varsta de 29 ani, s-a prabusit totul.
Sotul ei a fost arestat, iar la scurt timp si-a pierdut locul de munca. Tanara a ramas
singura, cu o fetita de crescut. Daniela a incercat sa se reangajeze, dar pana in prezent
incercarile ei au fost sortite esecului.
Ultima speranta
De soarta Danielei am aflat dintr-o scrisoare trimisa pe adresa redactiei de
Viorel Ciobanu, sotul Danielei, acesta fiind in prezent in Penitenciarul Galati, unde
ispaseste o pedeapsa pentru comiterea unui furt. "Nu de soarta mea ma plang, ci de
cea a sotiei mele, ne-a declarat el. Eu am lucrat inainte in domeniul constructiilor, dar
am fost arestat la inceputul lunii septembrie ca urmare a intrigilor unor
"binevoitori" si am fost condamnat la un an si sase luni inchisoare, ne-a
declarat Viorel. Dupa ce am fost arestat, sotia mea si Adelina - fetita in varsta de patru
ani - au ramas fara nici un sprijin, au ajuns intr-o stare de disperare - acesta a fost
motivul care m-a determinat sa va scriu. Nu vrem un ajutor material. Dorinta mea este de a
o ajuta pe sotia mea sa-si gaseasca un loc de munca."
"Mi-a fugit pamantul de sub picioare"
Contactand-o si pe Daniela Mariana Nastase, sotia lui Viorel, am aflat ca,
intr-adevar, lipsa unui loc de munca a
dus-o pe femeie la limita suportabilitatii. "Au trecut cateva luni de cand sotul meu
a fost arestat si in tot acest timp am trait doar din alocatia fetitei - 210.000 lei si
din ajutorul pe care mi l-a mai dat o vecina. In rest, nu am avut nimic." O perioada,
Daniela a lucrat la o spalatorie auto, din pacate insa, afacerile firmei nu au mers foarte
bine. Intr-o zi, Daniela a fost anuntata ca spalatoria se inchide si ca trebuie sa-si
caute alt loc de munca. "In momentul acela am simtit ca-mi fuge pamantul de sub
picioare. Nu stiam ce sa fac, unde sa ma duc, din ce sa mai traim..." Daniela spune
ca nu se teme de munca grea, la spalatorie fiind obisnuita cu un regim de munca destul de
aspru. A mai incercat si la alte firme, insa deocamdata nu a reusit nimic. "Mi s-a
cerut numarul de telefon si mi s-a spus ca daca vor avea nevoie de mine ma vor cauta. Pana
acum, n-a sunat nimeni."
O diploma pierduta
O sansa pentru Daniela ar fi calificarea de confectionera pe care a
capatat-o la o scoala profesionala din Vaslui. A dat chiar o proba la o fabrica de
confectii. Insa culmea ghinionului, in urma cu ceva timp, diploma de absolvire s-a
pierdut. Fara diploma nu se poate face angajarea. Pentru a scoate alte acte, Daniela ar
trebui sa se duca din nou pana la Vaslui. "Prima data am incercat sa le prezint celor
de la scoala situatia printr-o scrisoare recomandata. Mi s-a raspuns insa ca pentru
lamurirea situatiei trebuie sa ma duc pana acolo. Dar cu ce sa ma duc pana la Vaslui, cu
ce sa stau acolo, cand sunt zile cand nu am nici bani de paine?"
In cele cateva luni care au trecut de la arestarea sotului, situatia Danielei s-a agravat
atat de mult incat pentru a asigura fetitei un trai cat de cat decent tanara s-a adresat
Directiei Judetene pentru Protectia Copilului Galati. "As dori sa o pot lasa pe
Adelina in cursul saptamanii la un camin, sa o iau acasa in weekend. A fost deja la mine o
comisie de la directie si urmeaza sa primesc un raspuns de la ei."
n n n
"As multumi din inima celor care ar putea sa o ajute pe sotia mea in
privinta unui loc de munca, indiferent de domeniu, ne-a mai spus Viorel. In curand voi
avea si eu o infatisare in instanta pentru ca s-ar putea sa beneficiez de decretul de
gratiere dat de autoritati in luna octombrie. Daca voi fi liber probabil ca ma voi angaja
din nou, la firma de constructii unde am mai lucrat si lucrurile vor intra din nou pe
drumul cel bun. Insa pana atunci poate se gaseste o solutie pentru Daniela si
Adelina." Sa speram ca se vor gasi oameni cu inima mare si acest apel nu va ramane
fara raspuns. Cine poate da o mana de ajutor poate sa o contacteze pe Daniela Mariana
Nastase fie prin intermediul redactiei ziarului "Viata libera", fie direct, la
numarul de telefon 418480.
